Crestinismul - pe scurt

scris de Monica Moldovan

Creştinismul ia naştere în Iudaism. La începutul erei noastre, evreii trăiau sub dominaţia romană şi aşteptau venirea unui Mesia (în evreieşte: Mashia, în greceşte: Christos), adică un trimis al lui Dumnezeu care ar avea ca scop eliberarea poporului şi care ar fi regele său.
În Vechiul Testament există peste 300 de profeţii care vorbesc de acest Mesia. Ele vorbesc de locul Său de naştere, Betleem (Mica 5:1), de faptul că se va naşte dintr-o fecioară (Isaia 7:14) şi de faptul că va fi un copil numit Dumnezeu (Isaia 9:5). A fost anunţat că El va face miracole (Isaia 35:5-6), dar că va fi omorât (Isaia 53:12) şi crucificat (Psalmul 22:17). Se vorbeşte de asemenea şi de învierea Lui (Psalmul 16:10).

Iisus (în evreieşte: Joshua, adică Dumnezeu Eternul salvează) s-a născut în acest context al aşteptării Mesiei în anul 4 sau 6 înaintea erei noastre (a existat o eroare de datare în calendarul nostru). El S-a născut la Betleem dintr-o fecioară, Maria. Iosif, logodit atunci cu Maria, s-a căsătorit cu ea şi a păstrat copilul, în ciuda condamnării societăţii epocii respective în cazul femeilor care aveau copii fără sa fie căsătorite.
În jurul vârstei de 30 de ani, Iisus începe o lucrare publică de predicator şi învăţător, prin tot Israelul. Nu îi pasă de El: să se căsătorească, să devină bogat sau să fie aclamat; El spune: „Mâncarea mea este să fac voia Celui ce M-a trimes şi să împlinesc lucrarea Lui!” (Ioan 4:34)

Peste tot pe unde trece, El anunţă că Dumnezeu îi iubeşte pe oameni şi că El a venit să-i salveze. În numele iubirii lui Dumnezeu, face multe miracole şi vindecări şi învie oameni (fapte relatate atât de Evanghelii, cât şi de literatura externă). El îşi alege 12 ucenici care Îl vor urma în timpul celor 3 ani de călătorie (11 dintre ei vor fi numiţi apostoli, adică trimişii lui Iisus pentru a predica după venirea Sa).
Iisus nu se prezintă contemporanilor Săi ca fiind venit pentru a elibera Israelul de jugul roman. Spune că este El Însuşi Dumnezeu: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14:9); „Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10:30). Ca Dumnezeu, El zice că este fără păcat (Ioan 8:46), adică fără rău în El, fără a face sau a spune nimic rău. El îi anunţă pe discipolii săi că este Mesia, venit să elibereze oamenii prin moartea Sa.

La început, ucenicii nu înţeleg: din punctul lor de vedere moartea liderului lor e un eşec. Iisus le explică că trebuie să moară pentru oameni, cu scopul de a lua asupra lui păcatele oamenilor şi de a le oferi iertarea lui Dumnezeu şi viaţa eternă. El îi anunţă că va învia. În acest sens, El e eliberatorul promis. Mulţimile îl urmează pe Iisus şi vin să-L asculte şi să se vindece. Dar liderii religioşi se simt ameninţaţi de El. Ei plănuiesc atunci să-L omoare. Într-o noapte, ei Îl prind şi îl obligă pe Pilat, un guvernator roman, să-L condamne la moarte. Iisus este crucificat la Ierusalim, la vârsta de 33 de ani şi apoi pus într-un mormânt. Totuşi, după câteva zile, mormântul său este descoperit gol. Iisus revine la viaţă şi li se arată discipolilor săi timp de 40 de zile, înainte de a urca la cer.

Biblia, cartea sfântă a creştinismului
Redactarea Sa a fost realizată de autori despre care se spune că au fost inspiraţi de Dumnezeu, adică au primit de la Dumnezeu inspiraţia de a scrie un mesaj din partea Sa. El se compune din Vechiul Testament, comun evreilor şi creştinilor şi scrisă între 1500 înainte de Cristos şi 500 după Cristos şi Noul Testament, scris după venirea lui Isus (evangheliile), între 40 şi 100 era noastră.
Acesta povesteşte istoria lui Isus (Evangheliile) şi a primilor creştini (Faptele Apostolilor), conţine şi scrisori ale apostolilor pentru biserici (învăţătură pentru conduita creştină).

Doctrina creştină
Creştinul crede într-un Dumnezeu unic, Dumnezeul evreilor, prezentat în Vechiul Testament. Este creatorul a tot ceea ce există. Este atotputernic şi, mai ales, sfânt, adică nu are nimic rău în El.
El îi va judeca pe oameni pentru gândurilor şi faptele lor, după moartea lor. Revelaţia lui Iisus este că Dumnezeu e unic, dar, totuşi, trinitar (adică 3 persoane în El însuşi): Tatăl, Fiul (Iisus) şi Duhul Sfânt.
Iisus a venit să manifeste în mod special un atribut al lui Dumnezeu: El este dragoste. Dumnezeu îi iubeşte în mod profund pe oameni şi vrea să fie aproape de ei, ca să-L cunoască, să simtă dragostea Sa şi să-L audă vorbindu-le.
Biblia spune că, la origine, „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, i-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27).

Iniţial, omul a fost creat bun, creat pentru a iubi şi a fi iubit. El a fost creat pentru a avea o relaţie perfectă cu Dumnezeu, sursa dragostei. Dar, Iisus a venit sa spună că, deoarece, într-o bună zi, omul a ales să trăiască fără Dumnezeu, răul a intrat în om. Această capacitate de a face răul este numită de Biblie păcat.
Astfel, omul, capabil de ceea ce e mai bun (creat după imaginea lui Dumnezeu) a devenit capabil să facă şi răul (răul e în fiecare dintre noi): „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om…” (Matei 15:19-20)

Păcatul provoacă o ruptură între oameni şi Dumnezeu, deoarece Dumnezeu e sfânt, pur, urăşte răul:
„Nu mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedecă să v-asculte!” (Isaia 59:1-2)
Această ruptură, daca nu revenim la Dumnezeu prin mijlocul prevăzut de El, este definitivă: ea determină moartea fizică, apoi separarea eternă de Dumnezeu. Dar, Iisus a a venit să anunţe dragostea lui Dumnezeu: pentru că Dumnezeu ne iubeşte profund, El a decis să ne salveze din acest impas. Dumnezeu a ales să propună mântuirea omului luând asupra Lui consecinţa răului: este vorba de iertare. El a venit să se facă om în Iisus Cristos şi să moară în locul nostru.

Iisus este prezentat în Noul Testament ca sacrificiul absolut prefigurat de sacrificiile de animale în Iudaism: „Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã.” (Ioan 3:16)
Iisus a înviat, arătând prin aceasta că a plătit pentru păcatul nostru şi că El ne oferă o a doua şansă: aceea de a renunţa la rău. Iată de ce, mai mult decât mesajul său, moartea şi învierea Sa sunt importante în creştinism.

În creştinism, mântuirea nu este ceva care se câştigă, ci ceva ce se primeşte, căci nimeni nu poate eradica răul din el însuşi: „Cãci prin har aţi fost mântuiti, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)
Totuşi, acest lucru implică o schimbare a vieţii: a se angaja a nu mai face răul şi a căuta a manifesta iubirea lui Dumnezeu în jurul nostru, după exemplul lui Iisus. Astfel, nu trebuie respectate ritualuri sau tradiţii care să conducă toate gesturile cotidiene ale vieţii, ci, mai degrabă, în creştinism este vorba de urmarea exemplului lui Iisus, cerându-I lui Dumnezeu puterea de a reuşi acest lucru.

Cel care crede în acest mesaj, care-L pune pe Iisus pe primul loc în viaţa lui (adică se angajează într-o schimbare pe viaţă) începe o relaţie personală cu Dumnezeu. Dialogul se instaurează: Dumnezeu vorbeşte şi se apropie de om. Creştinul este, astfel, sigur că va merge în rai după moartea sa. Dumnezeu îi garantează acest lucru: îi comunică o certitudine interioară prin Duhul Sfânt (Romani 8 :14-16).
Acest rai este descris ca un loc unde vom petrece eternitatea în armonie cu ceilalţi şi copleşiţi de prezenţa lui Dumnezeu: El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21 :3-4)

Dacă Îl refuzăm pe Iisus, rămânem cu păcatul nostru, contaminaţi de rău. După moarte, separarea de Dumnezeu va fi definitivă: vom ajunge în iad, loc caracterizat prin absenţa totală a dragostei.

Traducere şi adaptare după articolul LES GRANDES RELIGIONS DU MONDE, apărut pe site-ul http://www.atoi2voir.com/articles/religions.html.

Comentarii

• Domnul Isus sa-si faca lucrarea in inima noastra,in mintea noastra si in sufletul nostru astfel Marea noastra Bocatie sa fie Domnul Isus.Amin

  de luci
  scris pe 10 July 2008