Ce conteaza cu adevarat

scris de Gili Indrie

Inţeleptul Solomon, fără telescop sau microscop, scrutează universul lumii antice de la ultimul etaj al înţelepciunii şi exclamă: “Toate lucrurile sunt într-o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune…”
Nu ştiu ce ar spune Solomon despre lumea de astăzi când ar vedea atâţia care se scoală de dimineaţă şi ajung foarte departe, când ar vedea cu câtă uşurare şi uşurătate dau unii vrabia din mâini (made in Romania) pentru cea de pe gardul atrăgător vopsit (made in U.E.); ce ar zice el oare despre atâţia absolvenţi de şcoală generală sau liceu care au aşteptat să treacă Paştele, s-au pus sfioşi cu burta pe carte, sau invers, aşteptând să se îngraşe porcul sau să le cadă un examen uşor ca o pară mălăiaţă; dar, vor trece ele şi examenele şi vine vacanţa, cu trenul din Franţa, când vom avea timp să tăiem frunze la câini până ce nu vom mai vedea pădurea din pricina copacilor.

Frămîntare există, în noi şi în afara noastră; viaţa trece, cu noi de mânuţă sau trudindu-ne să-i ţinem cadenţa; examenele trec, pere mălăieţe… mai cad, şi păsările de pe gardul vopsit mai mor; trece viaţa şi ne trezim că am rămas cu o pară mălăiaţă, care ne ţine loc de foame şi un gard vopsit, care ne dă iluzia siguranţei; şi ca să nu pară celorlalţi că suntem singuri într-un cuib de cuci începem să umblăm cu cioara vopsită în eterna căutare a pomului lăudat.

Apa trece… Cine-şi va aduce aminte de examenele luate cu note mari sau trecute cu miloaga? Dar de reuşitele profesionale şi realizările noastre sociale, de casele, maşinile, firmele noastre sau de biserica noastră? Cine-şi va mai aduce aminte de strălucita performanţă de a trece prin viaţă ca gâsca prin apă? Ce-şi vor mai aduce aminte alţii despre noi când vom fi oale şi surcele?

Pietrele rămân… o mână curată şi caldă întinsă să ajute un necunoscut, un pahar de vorbă bună şi proaspătă dăruit unui însetat, un leuţ greu dăruit discret cuiva care-l vede picat din cer, un cuvânt de bine unui străin venit de pe lună, o vizită la un bolnav uitat de lume, un telefon de încurajare dat unui nimeni însingurat din oferta gratis pe viaţă, un braţ pe care te poţi sprijini în momente de slăbiciune, o rană bandajată făcută de un prieten, un scaun oferit celui ce stă în picioare, un pieton dus cu maşina acasă, o farfurie de mâncare…
Mâini curate şi calde întinse, vorbe bune, leuţi supergrei, cuvinte de bine, vizite prelungite, nopţi nedormite, telefoane nesfârşite, braţe obosite, picioare ostenite, cauciucuri uzate, farfurii de spălat… necontabilizate, nesemnate, nefotografiate, nepublicate, nerecompensate şi banal de Neînsemnate.

“Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Matei 25:40

Comentarii

• wow… cat de important e sa-L lasam pe D-zeu sa-si faca lucrarea sa mareata in noi, & sa renuntam la a epata prin faptele noastre! pt ca ceea ce ne pare noua neinsemnat, s-ar putea sa cantareasca mult mai greu decat ne imaginam in ochii Lui…

  de manu
  scris pe 27 August 2007
• Fain articol si plin de adevar. Acum sper ca cei ce-l citesc sa nu raman numai strapunsi/uimiti de adevar (inclusiv eu) si sa iasa din casa apoi si sa caute mai apoi gardul vopsit pt a rezolva cu examenul din sesiunea asta, trecand grabiti pe langa oportunitatea de a face sa ramana o piatra…

  de Fyn
  scris pe 14 September 2007
• e superb articolul acesta! m-a lasat fara cuvinte!! Sincer, eu cred ca fiecare din noi simte in strafundul inimii lui ca acesta este adevarul, dar…apare neincrederea, frica, etc. si nu prea ne oprim sa ne intrebam ce conteaza cu adevarat…

  de dora
  scris pe 19 September 2007
• super articol…chiar mi-a placut….intr-adevar asta conteaza cel mai mult in viatza…sa cautam imparatia lui Dumnezeu!!!domnul sa te binecuvinteze si pe noi cititorii sa en ajute sa implinim ceea ce citim!!

  de lauryka
  scris pe 29 October 2007