Cazut-am sub crucea ce-o port
Si-mi pare atat de straina!
As vrea s-o ridic, dar nu pot
Caci soapte-n ureche imi suna…

Si ganduri mereu ma framanta
Si-n plans mai gasesc alinare
Si orice putere mi-e franta…
La cine gasi-voi scapare?

Caci cerul se-arata de-otel
Si marea-si arunca talazul…
Si totusi, mai sper, poate El
Imi ia de pe umeri necazul.

Si sper, si veghez, si astept;
In gand imi rasare Cununa
Si dorul mai arde in piept…
Un semn - si se-opreste furtuna!

Aventureaza-te in larg
Si ajuta-l pe cel ce
Este in pericol de inec.

Fi tu salvamarul
Iar Dumnezeu va fi
Cu voi amandoi.

Invata a inota
Si cu credinta du-te
SI salveaza suflete.

Bunatatea e o mare
Marea e Domnul
Inatatorul e crestinul.

Cuvântul “a întrista” din versetul de mai sus vine din cuvântul grecesc “lupete”, care descrie durerea dintre doua persoane care se iubesc profund. Descrie durerea unui sot sau a unei sotii care descopera ca partenerul de casatorie a fost necredincios.
Relatia cu Duhul Sfânt este foarte importanta! Daca nu crezi, încearca sa traiesti o zi fara El. La fel cum cineva îndragostit se gândeste si tânjeste constant sa stea în prezenta persoanei iubite, Duhul Sfânt ne mângâie, ne protejeaza, ne îndruma, ne întareste, doreste sa fie aproape de noi si doreste sa ni se reveleze. Insa când actionam ca niste fii ai lumii, vorbim si raspundem ca niste oameni lumesti, îl facem pe Duhul Sfânt sa experimenteze durerea tradarii.
Trebuie sa întelegem cât de pretioasa este prezenta Duhului în viata noastra si trebuie sa-l onoram, asigurându-ne ca traim integru si devotat. În cazul în care comportamentul nostru a fost gresit, ar trebui sa ne marturisim pacatele si sa primim iertarea prin sângele lui Isus, astfel încât sa ne putem bucura de partasie. Asa ca, înainte de a te arunca în iuresul unei noi zile, opreste-te si roaga-te: “Duhule Sfânt, exista ceva în viata mea, care-ti cauzeaza durere? Daca este asa, arata-mi unde gresesc, pentru a rezolva problema. Iarta-ma caci am permis atitudinilor si actiunilor mele sa te dezonoreze. Începând de azi, doresc sa traiesc fiecare clipa cu dorinta de a te bucura si de a nu-ti mai produce niciodata durere. Amin.”

Un pastor a primit urmatoarea scrisoare, de la un cuplu din biserica sa: “Eram restantieri cu plata ratelor la casa si masina. Aveam datorii de 40 000 de dolari, n-aveam mâncare în frigider si tocmai începusem o afacere în domeniul constructiilor. Asa ca, în momentul în care ne-ati îndemnat sa ne dam zeciuiala, ca parte a legamântului nostru de crestin, ne-am gândit: “Cum putem darui din ce nu avem?” Oricum, am hotarât sa îl onoram pe Dumnezeu, daruindu-i o zecime din veniturile noastre. În saptamâna urmatoare am întâlnit un antreprenor care ne-a cerut sa construim o casa, dupa care, mai multe. Acum nu ne mai întrebam cum ne vom împlini legamântul fata de Dumnezeu; de fapt am marit suma pe care o daruim. Iar daca povestea s-ar fi încheiat aici, ar fi fost si asa cu final fericit. Însa nimeni nu poate depasi generozitatea lui Dumnezeu! Printr-o serie de evenimente “orchestrate divin”, am ajuns din platitori de ipoteca, proprietari. Azi ne bucuram de aceste binecuvântari financiare. Si, cu toate ca aceasta povestire se refera la încrederea in Dumnezeu, înca încercam sa raspundem la o întrebare: “Ce anume am sacrificat?” Fereste-te de dezvoltarea sentimentului de “împroprietarire”, gândindu-te ca banii pe care-i ai sunt câstigati doar prin propriile forte. Ori de câte ori te framânti cu dorinta de a nu-i oferi lui Dumnezeu ceea ce este al Lui de drept, înseamna ca ai devenit mai atasat de daruri, decât de Daruitor. Dumnezeu a spus: “Aduceti însa la casa vistieriei toate zeciuielile… si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor, si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvântare.” (Maleahi, 3:10) Esti gata sa accepti acest îndemn?

Întâlnirile romantice esuate te vor ajuta sa fii mai selectiv. Desi selectivitatea îti limiteaza optiunile, în acelasi timp ajuta la îmbunatatirea calitatii relatiei. Desi nu exista nici un element de testare care sa anticipeze evolutia întâlnirii, exista cinci întrebari pe care ti le poti adresa:
1) Care este prima mea impresie? De exemplu, care este anturajul partenerului tau? La ce fel de întâlniri sociale si de divertisment ia parte? Consuma bauturi alcoolice? Fumeaza? Înjura? Consuma droguri? Aceste informatii te pot scuti de suferinte si rani emotionale adânci. Si, la fel cum o carte nu poate fi judecata dupa coperta, nu-ti ramâne decât sa încerci sa cunosti persoana respectiva cât mai bine.
2) Cât de bine îti cunosti partenerul? Nu este mai întelept sa te întâlnesti cu o persoana pe care o cunosti de ceva vreme, decât cu una complet necunoscuta?
3) Manifesta respect fata de cei din jur? Nimic nu este mai rau decât un barbat care se lauda cu fostele cuceriri sau o femeie care vorbeste mereu critic la adresa fostului partener? Le-ai încredinta reputatia sau inima?
4) Sunt complementare sistemele voastre de valori? Poate ca opusurile se atrag, însa aceasta regula nu este valabila în cazul sistemelor de valori. Trebuie sa stii daca partenerul tau de întâlnire este un crestin dedicat, care traieste conform convingerilor sale. Ce fel de standarde au în privinta banilor, eticii si filmelor?
5) Îsi respecta promisiunile? Aceste persoane au flirtat, au fost infidele sau au ramas loiale în relatiile precedente? Cineva care încalca o promisiune ajunge usor sa calce în picioare si o inima. Dumnezeu spune: “Recunoaste-L în toate caile tale, si El îti va netezi cararile.” Deci, roaga-te în privinta acestor cinci chestiuni, înainte de a participa la o întâlnire romantica.

Viaţa nu are definiţie. Se întâmplă. Uneori o controlez şi mersul e grav, oribil. Nu mă plâng. O duc bine. Luptele mele sunt la limita puterii de care dispun.

Uneori simt nevoia să împărtăşesc viaţa şi în clipele acelea oamenii cred că aberez şi că sunt un ţignit. Sunt momentele mele de luciditate perfectă. Sunt momentele în care încerc să alerg în dorinţa unui adevar, unui răspuns, unei noi alegeri.

Sunt ceea ce trăiesc. Poate eşec. Poate doar o clipă în care Cerul tace. Eşecul ca stare de simţire este gradul ridicat de febră în care te zbaţi, ameţit de remuşcările căderii în neant, între faptul deja împlinit şi urmarea noii decizii. A lamenta astfel la trecutul prostesc nu aduce mai mult de o naivă decizie de a eşua din nou. Oare poţi cădea mai jos de minus infinit?

Remedierea poate fi starea în care simţi briza rece a realităţii. Viaţa te-a scuipat şi ţi-a otrăvit aerul şi îţi oferă doar idei şi zbateri neputând oferi singură o altă cale, albă. Mă zbat şi lovesc pustiul, acel loc de nefiinţă, minus Dumnezeu. Dovedesc doar o caldă zâmbire în încăpăţânarea veştilor că sunt un ratat, că viaţa m-a respins, că alţii au ales viitorul meu care şi aşa este un eşec continuu… Sunt acum în netimp şi caut acea atingere care înmulţită cu vidul ce sunt să însemne 1. Acţionez stângaci şi chiar tâmpesc; păcătuiesc şi mă afund în bezna rece. Mă ridic şi aleg să păşesc fără reţinere în abis. Nu-mi mai pasă de consecinţe. Am pierdut totul. Ce poate fi mai rău decât sărutul diavolului pe chip?

Nu am decizii propice de făcut. Mă mişc şi voi atinge zidul cu fruntea. Sângerând voi înţelege că ceea ce sunt nu va găsi lumina, şi că paşii sunt coduşi de iluzia că există un alb. Poate Dumnezeu să mişte zidul şi să facă lumină? Să zdrobească toată mândria paşilor mei şi să nască o nouă lamentaţie în care tăcerea să pună pecetea schimbării? Tăcerea lui Dumnezeu, muzica suferinţei mele.

Am prea multe întrebări începute dar neterminate. Alerg şi mă frâng în mii de bucăţele. Şi când încep să adun părţile din mine îmi dau seama că bucăţelele sunt mai mari şi devin tot mai mari, dar mai puţine…
Probabil că mă voi destrăma până când voi deveni un întreg, un întreg din mii de bucăţele.
Nu-i uşor să te laşi prelucrat de El, dacă asta e mâna Lui. Şi dacă El lucrează atunci accept, şi aştept şi alunec încet către ceva ce nu înţeleg. Liniştea Lui nu-i la fel ca şi cea din lumea mea şi cred că asta vrea să-mi arate…

Vreau acum să înţeleg că Isus e totul şi astfel nu mă tem de eşec. Pentru mine eşec înseamnă să rămân acolo în mocirlă. Poate sunt negru şi căzut, dar am o ţintă. Am încă ochii verzi deşi ranit, şi din ei există viaţă şi dragoste. Nu sunt perfect, dar trăiesc o viaţă dependentă de Divinitate, o viaţă a alegerilor lui Dumnezeu.
Astăzi ştiu că iubirea lui Hristos e viaţă şi că departe de El e noapte, păcat. Acolo jos voi învinge. Acolo jos El a ales pentru mine. Poate acum sunt în iad. Dar ştiu că e nevoie să trec prin iad ca să înţeleg paradisul.

Glumiţe culese de pe forumul TANARCRESTIN.ro

Proverbe vesele

Cine râde la urmă… s-a prins mai greu.
Nu te pune cu prostul că poate nu e prost.
Cine aleargă după iepuri s-ar putea să-l prindă radarul.
Ai carte… eşti autor!
Unde dai şi nu se crapă trebuie să dai mai tare.
Adună la tinereţe… dar fii atent ce aduni!
Spune-mi cu cine te aduni… ca să-ţi spun cu cine te-ai risipit.
Mersul pe jos e normal, însă cel pe sus nu.
Ce pică din cer… nu-ţi intră neapărat în traistă!
Apa trece… şi leneşu’ se uită.
Dacă tăceai… îţi auzeam gândurile.
Ochii care nu se văd… se odihnesc.
Când o face plopu’ pere… o sa culegem cu toţii!
Seamănă ca două… amprente.
Ban la ban… nu-şi scoate ochii.
Unde-s doi… deja e gaşcă!
Pauzele lungi şi dese… ia-le-oricând, nu pe alese!
Cine nu munceşte nu… oboseşte.
Minciuna are… nasul mare.
Dai un deget… rămâi cu patru.

Trăim într-o lume aşa numită ”contra-cronometru”. Timpul trece ţanţoş prin faţa ochilor noştri şi parcă îl văd cum rânjeşte făcându-ne să ne “roadem unghiile” de ciudă că nu am reuşit să ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am propus. Dar să fim totuşi realişti şi să nu aruncăm toată vina asupra timpului pentru ceea ce nu am făcut deoarece deciziile pe care le luăm la nivel de gestionare a timpului sunt responsabile de aceasta.

Dacă privim viaţa într-un mod mai obiectiv putem spune că aceasta poate fi comparată cu un şir de decizii: să alegi între ceea ce este bun şi ceea ce este rău, între ceea ce este bun şi ceea ce este foarte bun, între adevăr şi minciună. Toate acestea ne vor influenţa următorul pas din viaţă. Ca şi tineri avem de făcut alegeri foarte importante pentru viaţa noastră, cum ar fi: la ce facultate să merg, ce carieră să urmez, impunerea valorilor care trebuie respectate, religia în care mă regasesc, alegerea partenerului de viaţă. De multe ori dorim să vedem dinainte rezultatele deciziilor noastre ca să ştim ce să alegem pentru a fi mai bine. De atâtea ori pronunţăm “Dacă ştiam”, “Aş vrea să dau timpul înapoi”. Dar ne dăm seama că e prea târziu şi trebuie să ne asumăm consecinţele.

Multe dintre personajele biblice despre care se spune că au umblat cu Dumnezeu au avut de luat decizii foarte importante atât pentru ele cât şi pentru binele poporului. Dacă ne gândim la Moise… om de care au depins milioane de oameni. O singură decizie greşită şi totul ar fi fost pierdut. Dar a avut călăuzire din partea lui Dumnezeu. Adam şi Eva, un cuplu care a luat o decizie greşită de pe urma căreia are de suferit omenirea întreagă.

Dumnezeu a pus în mâna omului acest liber arbitru… să decidă el pentru viaţa lui. O vorbă din popor spune: ”Cum îţi aşterni aşa dormi”. Dar este foarte important să cerem călăuzirea Domnului în toate deciziile majore pe care le avem de luat, şi nu numai în cele majore ci şi în amănuntele vieţii de zi cu zi.

“Putem să luăm decizii nefăcând nimic, dar până la urmă şi aceasta este o decizie” Gary Collins