Prima zi de şcoală... în vizită!


După o vară călduroasă, dar şi cu ploi torenţiale soseşte pe neaşteptate ziua de 12 septembrie... prima
zi de şcoală. Îmi aduc aminte că e prima dată când nu plouă la început de an şcolar şi e aşa cald afară parcă ar fi ultima zi de şcoală şi ar urma vacanţa.

Zăresc de la prima oră a dimineţii trecând copii spre şcoală cu flori în mână şi cu emoţii în suflet. Cei
mici sunt însoţiţi de părinţii lor. Cu întârziere mă pornesc şi eu spre şcoală. Aceasta nu e o zi ca celelalte prime zile de şcoală. E o zi mai specială, fără emoţii. Sosesc în sfârşit la şcoală, obosită parcă de aglomeraţia ce am întâmpinat-o în trafic. Careul a început deja. Mă opresc şi rămân într-un colţ de unde
pot observa mai bine.

Câţiva elevi, speriaţi puţin de şcoală, după feţele
lor, nu vorbesc între ei şi totul li se pare nou. Sunt
îmbrăcaţi în uniformă şi aşteaptă ceva, probabil
să fie îndrumaţi . Îi clasific ca fiind cei mai mici.
Spre fiecare grup se îndreaptă câte o doamnă dirigintă. Gata!!!I-am identificat...ei sunt bobocii!

Acum îmi îndrept privirea în altă parte. E plin în faţa şcolii de elevi, care mai de care să povestescă
cum şi-au petrecut vacanţa. Câţiva dintre ei se dau
la o parte şi îl zăresc pe domnul director, doamna
director şi câteva cadre didactice. Toate mi se par cunoscute. Nu e nimic nou pentru mine. Se aude
ceva in boxe, dar bineînţeles ca în fiecare an se
aude prost, de aceea ca şi ceilalţi elevi, cu excepţia
bobocilor, nu mă chinui să înţeleg ce se spune. Oricum ştiu ...e regulamentul şcolii!, pe care fiecare va trebui să-l semneze după ce se mai citeşte o
dată in clase.

În alt colţ zăresc câţiva elevi cam stresaţi, care din când în când îşi duc mâna la frunte. Ei par să fie
clasa a-12-a. Vor avea multe examene anul acesta şcolar, va trebui să muncească din greu...dragii
de ei..ce chin ...sunt stresaţi de pe acum!

Dar deodată privirea mea întâlneşte câteva colege cunoscute..sunt colegele mele...doar 2 şi cu
doamna dirigintă. Uff..din cam puţini elevi e formată clasa mea, cu toate astea mă îndrept într-acolo
zâmbind. După vreo 10-15 minute de discuţii, de aducere-aminte, de zâmbete şi voie-bună, vedem
cum toţi se îndreaptă spre ieşire.

În stomacul meu e cam multă gălăgie, picioarele îmi spun că au stat cam mult drepte, într-o poziţie.
Am înţeles...e timpul să plec. Îmi iau rămas bun şi îmi îndrept paşii spre poartă. Însă îmi mai întorc
o dată privirea spre şcoală...spre şcoala mea. Le zâmbesc puţin ciudat celorlalţi pentru că ştiu că
mâine nu va trebui să vin iar, cu cărţi şi caiete la şcoală... am facut asta timp de 4 ani la această şcoală.

„A început! Azi e prima zi de şcoală!” aud o voce în spatele meu. „Aş fi vrut să mai fie vacanţă!”.
Mă întorc şi nu văd nici un zâmbet pe faţa sa. „Da, e prima zi de şcoală!” spun şi eu, iar zâmbetul îmi dispare. Însă dintr-o dată tresar şi ...uhhhh! răsuflu uşurată...e prima zi de şcoală, dar... e doar în vizită!!

Zâmbetul îmi reapare; mă îndrept spre casă amintindu-mi că nu peste mult timp va fi şi pentru mine
o primă zi...de facultate însă!! Strâmb puţin din nas... oare va fi mai bine sau mai rău? Rămâne de văzut.

Cerul e senin, iar soarele încă arde cu putere, frumoasă zi... frumoasă primă zi de şcoală!!