Smerenia în închinare

Atunci când pronunţăm acest cuvânt "smerenie" tindem să ne gândim la felul cum trebuie să ne imbrăcăm, ori ne gândim la o anumită pozitie, să nu zâmbim deloc. Putem
să pozăm bine că suntem smeriţi şi totuşi să fim reci ca gheaţa, insă aceasta ne va opri intrarea in sanctuarul prezenţei lui Dumnezeu. Adevărul este că pocăinţa nu a fost niciodată pe placul firii pământeşti.

Inchinarea aşa cum o descrie Biblia, este un răspuns al pocăinţei. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune prin Isaia (57:15). El e cu omul zdrobit şi smerit ca să invioreze duhurile smerite şi să imbărbăteze inimile zdrobite. Smerenia se poate vedea intr-o inchinare care este după voia lui Dumnezeu. Rolul pe care o are smerenia in inchinare duce mai degrabă la o ascultare de voia lui Dumnezeu. Găsim in Biblie un exemplu de ascultare, un
om care este "după inima lui Dumnezeu" şi acesta este David. Dumnezeu l-a iubit pe David pentru că el era un inchinător după voia lui Dumnezeu. Pasiunea pe care o
avea David pentru inchinare este demonstrată de o inima
ce dorea prezenţa lui Dumnezeu, şi el ştia că acea prezenţă era deasupra chivotului şi o dorea cu ardoare, numai că el
a eşuat in planul lui de a aduce chivotul la Ierusalim. El a vrut să facă un lucru bun, dar nu după voia lui Dumnezeu ci dupa mintea lui. David a invăţat o lecţie de smerenie şi a putut vedea cât de imperfect este el.

Când te inchini, trebuie să o faci aşa cum doreşte Dumnezeu şi nu după părerea personală sau tradiţie. David a descoperit că lauda este cheia inaintării chivotului şi impreună cu lauda şi ascultarea el intâmpina prezenţa lui Dumnezeu. Când David a renunţat la planul său urmându-l pe al Domnului el a persistat in a
se smeri şi in bucuria lui copleşitoare s-a dezbrăcat de veşmintele regale şi a inceput in a se manifesta inaintea Domnului. Acel Duh de laudă şi bucurie a fost o desfătare pentru Domnul. S-ar putea ca unii să inţeleagă greşit importanţa smereniei in inchinare.

Oamenilor nu le place prea multă emoţie in inchinare, insă aici nici nu e vorba de prea multă emoţie căci emoţia fără gândire este ridicolă. Dacă nu este nici un pic de emoţie inseamnă că am pierdut şuvoiul bucuriei care vine atunci când persistăm in smerenie. In cazul lui David acea smerenie a fost o deschidere,
o manifestare energică inaintea Domnului. Este bine să invăţăm că smerenia şi deschiderea in inchinare aduc viaţă şi victorie, dar mândria va stinge viaţa şi duhul de inchinare. David a devenit un rege triumfător datorită faptului că smerenia i-a caracterizat inchinarea.

Ce lucru caracterizează inchinarea ta?